Spanac cu ciuperci

Sau cum o banala cantina poate deveni sursa de inspiratie. Asta pentru ca reteta am preluat-o cu deosebita eleganta din meniul unei cantine din Pipera (mda, mi se intampla sa calc pragul unor asemenea stabilimente trebuie sa recunosc).

Combinatia e simpla si foarte gustoasa si avand in vedere simplitudinea ei am reusit sa o reproduc fara probleme. Pot spune ca a iesit un pic mai buna, dar nah asta pentru ca am fost eu generos la ciuperci si rosii. :)
Cum spanacul si rosiile au cam disparut din piete am apelat la o conserva de rosii cubulete (cirio) si la un borcan de spanac (raureni). Care spanac a fost o revelatie, foarte bun fata de ce am mai testat in ultima vreme.
La ciuperci n-am rezistat si am luat o caserola proaspete.

Chiftele cu stafide si seminte de pin (pe stil italian)

Scuzati-mi titlul extrem de descriptiv si total lipsit de fantezie dar adevarul este ca habar nu am cum se numeste aceasta reteta. :)

M-am 'lovit' de ea in timp ce urmaream o emisiune pe Paprika si din pacate nu am prins emisiunea de la inceput, adica cu parte introductiva cu tot.
Din fericire am prins in totalitate reteta plus o partea din povestea aferenta. Care poveste este ceva complicata un pic: mai exact bunica doamnei care gatea reteta (originara din Sicilia) a pasat reteta mamei doamnei care s-a dus cu ea la New York unde doamna cu pricina (fiica) a decis ca e mai bine sa emigreze in UK (cu reteta cu tot bineinteles). In UK a participat la o emisiune in care prezentatorul este (atentie) italian, domnul Gino, emisiune pe care am urmarit-o eu dupa care am gatit reteta urmand sa o pun pe blog aici la noi in Romania. Complicat, este? :))

Lipie mexicana

Ceva similar am incercat si mai demult (cu un oarescare succes de altfel).
Eh, dar cum in bucatarie mai binele nu este dusmanul binelui (ci dimpotriva) am zis sa mai rafinez un pic treaba.
Ca sa ma apropii cat mai mult de conceptul de mancare mexicana am folosit o pasta de fasole rosie (reteta pusa zilele trecute) plus niste salsa si avocado simplu.

Pasta mexicana de fasole rosie (sau fasole batuta mexicana sa zicem)

Reteta de fata am gasit-o in timp ce cautam ceva care sa completeze niscai lipii cu vita pe stil mexican.
Mi s-a parut o combinatie reusita la prima vedere asa ca am trecut-o pe lista si cu prima ocazie am trecut la partea de implementare.

Multumirile merg la madame Nigella Lawson, nu stiu daca o cunoasteti. In caz ca nu va este clar cine este Nigella, ei bine este vorba despre doamna acea bruneta cu o privire perversa si care da ochii peste cap in timp ce gateste (cu o frecventa destul de ridicata de altfel). Intr-un timp avea o emisiune pe Paprika, probabil ca o mai are si acum.

In ciuda acestor aspecte usor perturbante tre sa recunosc ca gateste foarte bine, dovada si reteta de fata. :)

Conopida cu sos de rosii si masline

Revin (dupa o pauza ceva mai lunga) cu o noua reteta dedicata banalei conopide. :)
Daca data trecuta am mers pe stil oriental acum am decis  sa schimb un pic macazul si sa incerc o reteta cu ceva influente mediteraneene.
Sursa a fost tot Jamie, ca deh cand e vorba de chestii relativ simple retelete lui se muleaza perfect.

In plus Jamie e un pic cam blocat pe bucataria mediteraneeana lucru care se traduce in niste retete foarte reusite.

Hering posat in vin si lime cu sos de marar si mustar

Probabil ca o sa va intrebati ce inseamna hering posat (poshat).
Ei bine posat vine de la posare care reprezinta un procedeu deloc complicat folosit in lumea asta complexa a gatitului.

Posarea este un fel de fierbere ceva mai usoara, mai de vara asa. Termenul mai mult ca sigur a venit pe filiera anglo-saxona, vezi 'poach'.
Apa nu trebuie adusa la temperatura de fierbere ci trebuie tinuta undeva la 75-80 de grade.
Este recomandata pentru peste, caci dupa cum bine stim pestele este ceva mai sensibil din fire si devine anxios daca il fierbem prea tare. :)

Ca sa nu ma complic cu termometre am adus apa la fierbere (mai exact pana cand au aparut primii bulbuci) dupa care imediat am redus focul la minim.

Muschi de vita la cuptor

Cuvintele sunt de prisos cand zici muschi de vita.
Ce mai, delicatesa suprema, culmea rafinamentului, piatra de incercare, numai pentru initiati etc etc. :)

Eh, haideti sa v-o zic pe aia dreapta (oricat de socant ar parea). Asadar, tineti-va bine .... muschiul de vita poate fi gatit de catre orice ageamiu.
Sau, ca sa citez din clasici in viata: orice cimpanzeu poate gati corect muschiul de vita. :))

Tot ce va trebuie este un termometru de bucatarie si cam atat. Ma rog, plus o tigaie si o tava dar banuiesc ca toata lumea are asa ceva.