Crostini cu mazare, parmezan si menta

Un aperitiv cat se poate de interesant pe care il puteti strecura la inceputul unei mese printre alte bunatati.
Verdele ala crud este chiar de efect si bineinteles nici gustul nu este de lepadat.
Evident, nu va opreste nimeni sa il executati ca simpla gustare la o adica. :)

Reteta este de origine italiana, am pescuit-o dintr-o carte de-a lui Jamie. Pana sa ajung sa o gatesc m-am intalnit fix cu aceste crostini la Best Fest (stiti voi, festivalul ala de muzica) unde Bacania Veche avea un stand.
O data lamurita treaba a fost doar o chestiune de timp pana sa ajung sa o prepar si eu. :)

Rue Mouffetard, Paris

Gata, am revenit.
Motivul acestei absente a fost o oarescare lipsa de timp urmata de o plecare la Paris in interes de serviciu.

Nu o sa pun o reteta direct ca sa nu fie socul prea mare dupa atata pauza. :))
Asa ca in replica o sa va delectez cu cateva imagini surprinse pe Rue Mouffetard.
Acum probabil ca multi o sa se intrebe ce este Rue Mouffetard?
Ei bine, este o strada (straduta mai degraba) pietonala din Paris, undeva prin arondismentul 5 in cartierul Saint-Germain.
Este populata cu o gramada de restaurante iar duminica se transforma in piata. Nu imi este foarte clar daca si in alte zile, puteti verifica eventual.
Ideal ar fi sa ajungeti in prima parte a zilei, ca sa prindeti tarabele deschise. :)

Salata turceasca de varza cu stafide

Ca de obicei salata a fost un pretext pentru un mini-ospat, dupa cum bine se poate observa in poza.
Pe langa salata cu pricina am mai executat si niste humus, salata verde cu ceva sumac, frigarui de pui cu condimente turcesti de cea mai buna calitate (luate direct din piata din Bodrum) plus un orez/pilaf turcesc cu migdale  si ceva merisor (care la randul lui a beneficiat de aportul unui mix de condimente de calitate superioara, bineinteles).
Orezul asta isi merita drumul spre eternitate asa ca ii voi dedica o postare separata cat de curand. :)

Bruschette cu urda

Mai deunazi soarta a facut sa ma trezesc fara ceva palpabil in frigider.
Cum se facuse si destul de tarziu am decis sa improvizez o cina usoara pornind de la ce aveam in frigider.
Vioara intai a fost niste urda, mai exact o combinatie de urda cu smantana (de la olympus parca). Care urda a fost foarte aproape de ricotta, probabil ca adaosul de smantana a facut-o cumva mai fina.
 
Orisicat, sa nu divagam si sa trecem la partea de implementare. :)

Tarta cu piersici

Sau pe scurt comedie in doua acte cu piersici.
Ma rog, sa zicem tragicomedie, asta pentru ca in primul act din cauza unor mici detalii de implementare tarta mea a iesit un pic cam cleioasa lucru care mi-a provocat o usoara stare de anxietate. :))
Eh, inapoi la plansa de proiectare, stiti cum se zice.
Asa ca dupa ce am petrecut o seara studiind retete de tarte cu piersici am ajuns la reteta asta.
Reteta care a iesit chiar ok, ingloband esenta tartelor pe stil american. Am uitat sa mentionez ca asta a fost telul: o traditionala 'peach pie', ca la mama ei.

Mujdei ardelenesc

Nu stiu cum se face, dar am remarcat in decursul timpului ca lumea nu respecta mujdeiul la adevarata sa valoare. Pentru multi mujdeiul inseamna cativa catei pisati, amestecati cu un pic de lamaie/otet si ulei, si cam atat. Banalitate la patrat, ce sa zic.
Ei bine, gresit. Mujdeiul in sine reprezinta un spatiu vast, spatiu ce se cere explorat in toate directiile.

Acum, daca tot ne-am propus sa scoatem mujdeiul din banal am putea incepe cu un specific local.
Reteta de astazi reprezinta cumva chintesenta ardelenismului, asta datorita combinatiei smantana-tarhon, evident.
Ca o paranteza citeam mai demult intr-o carte de bucate (de-a lui Radu Anton Roman parca), cum ca in multe sate din Ardeal kilogramul de smantana este mai ieftin decat cel de rosii. ;)

Eh, revenind la ale noastre eu va zic doar ca mujdeiul asta este foarte gustos asa ca ati face bine sa il incercati cat mai curand.

Sardele milaneze umplute cu ricotta si verdeturi

Sau sardine milaneze umplute cu ricotta si verdeturi, poftim. :)
Asta pentru ca in mod cu totul si cu totul paradoxal sardinele si sardelele reprezinta fix acelasi lucru.
Diferenta este ca 'sardele' este cuvantul specific limbii romane in timp ce 'sardine' a aparut ceva mai recent in peisaj, probabil pe filiera francofona sau anglofona.

Eh, acum ca am semi-rezolvat aceasta dilema lingvistica putem trece la treaba (cu sufleul impacat, evident).