Ingrediente:
- 2 cepe (taiate marunt)
- 1 ardei (taiat mai marunt si el)
- 2-3 legaturi de stevie
- 1 cana de orez
- 100 ml pasta de rosii
- 1/2 lingurita cimbru
- sare si piper
- carne de pui 500g (merge si fara, pentru varianta de post, vegan, etc)
Calim ceapa pana devine sticloasa (in 2-3 linguri de ulei de masline).
Adaugam si ardeiul si mai lasam cateva minute.
In paralel oparim stevia in apa clocotita (in care am pus un praf de sare).
Adaugam stevia peste ceapa si ardei, apoi orezul si trei cani de apa clocotita.
si fierbem cam 10-15 minute
Potrivim de sare si piper (plus cimbru), punem suc de rosii si puiul.
Acum, puiul nostru (mai spre cocosh) a fost fiert in prealabil la oala cu presiune (cam 15 minute).
Asta din doua motive: in primul rand era un pui de tara, cu carnea mult mai tare; si in al doilea rand am obtinut si niste supa de pui ce va fi inglobata ulterior in alte retete. :)
Daca aveti un pui din asta banal (de rand) din comert nu mai e nevoie de oala cu presiune, merge fiert normal.
Dam la cuptor aprox 1h, si gata!
Cititorii mei fideli (cati ori fi ei) probabil au observat ca ceva e in neregula. :)
Mai exact toate etapele au fost fotografiate cu mare atentie (avand mare grija la detalii), ingredientele au fost asezate ordonat, etc etc.
Ce indica asta? Pai raspunsul e foarte clar: de data asta a gatit sotia. :))
Pofta buna!
Eu observasem altceva, nu ca e mai ordonat gatitul, carbs, man, carbs!
RăspundețiȘtergereEhh, macar sunt carbs din orez, tot e bine. :)
RăspundețiȘtergereÎncă de la început trebuie să precizez că nu eram un cititor fidel, ci am devenit numai după ce am descoperit această reţetă. Căutam de vreme bună bună pe google un fel de mâncare pe bază de ştevie - am avut o supraproducţie anul ăsta şi, după ce am pus deoparte cât să le ajungă găinilor tot anul, m-am trezit că mi-au mai rămas câţiva saci cu care nu ştiam ce să fac. Şi, tocmai când era să-mi pierd speranţa, am dat peste acest blog. Nu mică mi-a fost bucuria când am văzut că e vorba chiar de pilaf, mâncare pe care mi-am dorit întotdeauna să învăţ s-o fac.
RăspundețiȘtergereAşa că am pus ochii pe cel mai puţin banal (de rând) pui din curte, l-am controlat la tuleie (să nu fie cocosh, ca al tău) şi l-am vârât la fiert într-o oală. Din păcate, singura presiune era de la nevastă, care murea de foame. Când carnea s-a făcut moale de putea s-o molfăie şi bunicul fără proteză, am băgat puiul la cuptor. Între timp, soţia s-a ocupat de restul, urmărind cu atenţie fotografiiile cu etapele şi ingredientele aranjate ordonat. A călit ceapa până i-au sticlit ochii şi s-a opărit când şi-a dat seama că, omorând puiul, am mai rămas şi cu raţia lui de ştevie până la finalul anului (n.r. – deci n-am prea rezolvat nimic, e un cerc vicios ăsta cu puii şi ştevia).
După ce am savurat acest amestec divin de proteine, carbohidraţi şi clorofilă, am pus deoparte supa de pui, pe care abia aştept s-o înglobez ulterior în alte reţete la fel de delicioase.
Oricum, urmărind pe blog, observ că reţetele devin din ce în ce mai complicate, nu prea mai ţin pasul cu ele. În numele cititorilor fideli (n.r. - care au observat că ceva e în neregulă – mâncarea) îndrăznesc să înaintez o listă de propuneri în aceeaşi linie cu sofisticatul pilaf cu ştevie, care să aducă un strop de stil în meniurile noastre serbezi : ochiuri, cartofi nature (sau măcar prăjiţi dacă e prea complex), mămăligă şi, sper că nu sunt prea cutezător aici, sandwich cu brânză.
Ce sa faci mai Cimino, gatim lucruri simple pentru oameni simpli (mai mult sau mai putin). :)
RăspundețiȘtergerePentru cunoscatori, pentru nobilime, pentru cei carora pilaful li se pare banal si desuet exista o solutie foarte simpla: trattoria! :)))