Chiftele/falafel/burgeri cu morcov si naut

O reteta mai usurica asa, ca deh vine pastele.
Nu e de post, asta datorita oului si nici nu recomand sa o facati de post eliminand oul pentru ca exista riscul ca sa nu se mai lege compozitia.
Are nautul asta un comportament atat de inpredictibil, ceva de speriat. :))
De ce m-am exprimat atat de complicat in titlu, cand in fond avem de a face cu un falafel un pic tunat? Pai pentru ca reteta originala folosea denumirea de bugeri. Practic, asta a fost si abordarea, am format niste chiftele mai plate gen burger, ca sa vezi. :)

Tarte tatin cu mere

Tarte tatin face parte din familia tartelor rasturnate. Legenda spune ca a fost descoperita din intamplare de Stephanie Tatin (hangita la baza) in timp ce incerca sa salveze niste mere caramelizate un pic cam tare.
Varianta cea mai comuna este cu mere, dar exista variatii cu pere, prune, etc.
Eu am incercat si cu mere si cu pere si pot spune cu mana pe inima ca rezultatul este foarte bun in ambele cazuri. :)

Levrek la cuptor

Ca sa fiu sincer in prima faza (adica in timp ce gateam) nici nu ma gandeam sa postez reteta asta. Nu de alta dar este aproape la fel cu o reteta publicata mai demult: biban de mare cu ciuperci.
Eh, nu stiu cum se face dar varianta asta a iesit extrem de buna. Rosiile cherry i-au dat o oarescare dulceata si un pic de aciditate, vinul a fost de calitate ceva mai buna (asa contribuind decisiv) si in plus se pare ca si levrekul s-a impacat mult mai bine cu restul ingredientelor.
A nu se intelege ca reteta originala e proasta, nici gand. Doar ca varianta asta chiar a avut ceva deosebit. :)

Apoi cred ca a mai contat si faptul ca de data asta am folosit o tava de metal si nu un vas de jena. In timp am descoperit ca vasele de jena se preteaza mai degraba la asa numitul slow-cooking, adica mancaruri care stau mult la cuptor la temperatura ceva mai mica, asta datorita faptului ca preiau caldura un pic mai greu la inceput. Iar pestele nu prea se incadreaza la procedeul asta. :)

Chiftele cu porumb

O garnitura ceva mai deosebita, numai buna de asezat langa o friptura ceva mai usoara sau niscai peste.
De fapt asta m-a facut sa o pun si in practica, satul fiind de cartofi, morcovi, legume facute la aburi, cuptor, sotate sau supuse alte metode de procesare.
Reteta are origini americane, banuiesc ca din cauza porumbului (ca doar nu datorita prafului de curry). :)

Flan cu ton, sardine si legume

In teorie flanul se vrea a fi un fel de tarta ce are la baza un aluat bazat pe faina si unt (sau margarina, etc), acest aluat necontinand agent de crestere.
Eh, asta in teorie, pentru ca in practica am intalnit variante cu aluat ce contine agent de crestere sau fara aluat deloc. :)) Notiunea este destul de generala, putem intalni atat variante dulci cat si variante sarate.

Ca sa fiu sincer variatia asta necontrolata a conceptului de flan m-a pus pe ganduri la inceput. Cumva credeam ca flanul reprezinta o chestie foarte concreta si nu ceva atat de abstract. Asta pana cand am dat de doua retete (foarte interesante de altfel) dar total diferite. :) Ca sa fiu sigur ca nu ratez nimic mi-am propus sa le fac pe amadoua, reteta de azi fiind prima incercare.

Sos bolognese

Ca sa fiu sincer, sosul asta bolognese e unul din putinele sosuri de paste care imi plac cu adevarat. Asa ca am tot incercat sa produc o varianta cat de cat competitiva, fara mare succes de altfel. A nu se intelege ca tentativele mele precedente s-ar fi soldat cu niste esecuri rasunatoare. Numai ca de fiecare data am obtinut ceva cat de cat ok, la limita banalitatii si cam atat. Usor de plush, mai exact. :)

Asta pana acum cand am gasit o reteta care mi-a facut cu ochiul:
http://www.all-food.ro/2009/08/31/sos-bolognese-traditional/
M-a atras timpul destul de mare in care sosul trebuie sa stea la cuptor, nu de alta dar experimental am constatat ca toate mancarurile pe care le-am lasat sa stea linistite la cuptor au iesit cat se poate de bune.
 In plus site-ul cu pricina sustine ca avem de a face cu reteta traditionala de bolognese, inregistrata de Accademia della Cucina Italiana, in 1982. Cu alte cuvinte se pare ca si in domeniul culinar exista un fel de ISO, n-as fi crezut. :))
Eh, lasand gluma la o parte a meritat, reteta asta de origine academica italiana a condus la un produs finit cat se poate de bun.

Pui cu busuioc si lamaie la cuptor

Desi imi propusesem sa nu mai iau pui din comert uite ca de data asta am facut o exceptie.
Asta pt ca am tot citit pe varii bloguri ca vai, cat e de bun puiul osenesc. In plus mi-a mai fost laudat si de cativa colegi care au avut placerea sa intereactioneze cu acest pui.
Ce este puiul osenesc? Pai este o marca care se gaseste prin super-marketuri ale carei caracteristici sunt culoarea apropiata de cea naturala precum si pretul ceva mai mare (doh). In plus gustul este cat se poate de ok, adica cum sa va explic eu, desi pare greu de crezut chiar are gust de pui. :)
De gasit eu l-am gasit la cora, dar am primit informatii ca s-ar gasi si la auchan, de unde denumirea alternativa de pui auchan-esc. :))
(gluma nu imi apartine dar mi s-a parut buna si seaca totodata asa ca am decis sa o redau pentru posteritate).

Ca mod de gatit am mers pe o reteta jamie oliver pe care am modificat-o un pic.