Telina gratinata (gratin de telina)

Un fel de mancare de inspiratie franceza (gratter inseamna a rade) care se refera la varii legume acoperite cu branza rasa si apoi date la cuptor.

Foarte populari sunt cartofii gratinati dar eu am zis sa sparg un pic tiparele si sa incerc si altceva. Initial am fost un pic circumspect, nu de alta dar telina are o aroma destul de puternica.

Ei bine, a iesit mai mult decat perfect, prin coacere aroma telinei s-a estompat exact cat trebuie, in final rezultand un preparat parfumat cu o aroma subtila. :)

Conopida cu sos de tahini

De Yottam Ottolenghi probabil ca ati auzit deja.
Daca nu o sa va spun pe scurt ca este un scriitor, bucatar si patron de restaurant de origine israeliana.
Fara a intra foarte tare in detalii o sa mentionez ca are o biografie destul de romantata, a studiat printre altele literatura la universitatea din Tel Aviv si a cochetat si cu jurnalismul, asta pana sa se apuce serios de gatit.

Undeva la inceputul anilor 2000 si-a deschis un restaurant in Londra urmand ca ulterior sa mai deschida inca doua (daca nu ma insel), restaurante care merg destul de bine de altfel. :)
Personal am citit doua dintre cartile lui: Jerusalem (care mi-a placut mult fiind orientata pe retete din orientul mijlociu, adica fix ce imi place mie) si Plenty (care sincer sa fiu nu m-a impresionat pea tare).

Reteta de azi a fost culeasa din Jerusalem (evident). :)

À Paris (partea a treia)

Gata, am revenit. :)
Nu m-am lasat de gatit, nu m-am lasat de blog doar ca am fost un pic cam ocupat.
N-are sens sa detaliez cu ce am fost ocupat pentru ca ar trebui sa intru in domenii cumva indigeste pentru multi, si cand zic asta ma refer la programare si alte chestii conexe, una mai interesanta decat alta. :))

Partea buna e ca munca mea a fost incununata cu o deplasare la Paris si nu numai (am ajuns si pe undeva intre Angers si Rennes, unde vrand nevrand am luat contact cu bucataria locala).
Trecand peste faptul ca toata aventura a fost un pic cam obositoare, pot spune ca a meritat din punct de vedere culinar (si profesional de altfel).

Eh, gata cu vorbaria, sa trecem la poze. :)

Cheesecake cu dovleac si ciocolata

Nicio luna fara cheesecake si nicio toamna fara cheesecake cu dovleac, cam asta este deviza mea incepand cu anul trecut.
Asa ca fara a mai sta prea mult pe ganduri am implementat bunatatea de fata. Ca sa evit monotonia si sa nu o apuc pe calea spinoasa a marmorarii sau a glazurarii am decis sa schimb un pic abordarea si sa incerc o tarta stratificata (sau bicolora). A iesit bine, ce sa zic. :)

Cartofi picanti cu chimion si coriandru

O reteta de inspiratie (ati ghicit) orientala! :)
Cei ce ma cunosc stiu deja ca asta este pasiunea mea: bucataria orientala si prin asta inteleg libaneza, iraniana, zona golfului, turceasca, etc. (ma rog, pasiunea asta coboara un pic si spre mediteerana inspre spania si grecia, dar asta e cu totul si cu totul alta poveste)

Multa vreme lipsa retetelor sau a condimentelor mi-a picurat un pic de plumb in aripi, impiedicandu-ma sa ma desfasor la maxim.  :))
Eh, acum treaba s-a rezolvat, condimente se gasesc cam pe toate drumurile iar pe partea de retete m-am blindat cu ceva carticele una mai interesanta de cat alta, asa ca sper sa va delectez cu cat mai multe retete din acestea (evident daca timpul mi-o va permite).

Reteta de fata se poate servi atat ca aperitiv (strecurata printre alte mezze) cat si ca garnitura separata.

Tarta cu branza de vaci si afine

Acum ce sa zic, nu stiu daca e chiar o tarta in adevaratul sens al cuvantului. In cazul de fata avem de a face cu un produs aflat la granita dintre cheesecake, prajitura cu branza (si pasca chiar).

Ma rog, denumirea conteaza mai putin, important e faptul ca am descoperit o alternativa foarte buna la cheesecake-ul clasic (care m-a consacrat). :)

Salata cu ardei gras, castravete si iaurt (Salatat Khiyar wa Filfil bi-Laban)

O reteta de inspiratie orientala originara tocmai din indepartatul Kuwait.
Reteta se vrea o varianta ceva mai cosmopolita a traditionalei salate de iaurt cu castraveti si usturoi, prezenta atat in bucatariile orientale cat si in cele mediteraneene.
Ce sa zic acum, combinatia e geniala si chiar merita incercata. Cu mentiunea ca avand o personalitate destul de puternica se potriveste perfect pe langa ceva fripturi combinate cu orez dar nu si langa alte sosuri sau salate la fel de aromate.

M-am inspirat din cartea "The arabian nights cookbook" scrisa de Habeeb Salloum, carte pe care o recomand cu caldura. Din pacate nu exista varianta in romana, dar tot raul spre bine, in caz ca o veti achizitiona veti avea ocazia sa va exersati engleza, ce sa zic. :))