Tocana picanta de vitel

Picanta si rapida, sa fie clar da?
Combinatia asta mi-a iesit in urma unei improvizatii de moment. Cu o zi inainte am executat o pizza mexicana, in urma careia m-am ales cu niste fasole rosie si jumatate de cutie de rosii pasate.
Pacat de ele mi-am zis mai ales ca tocmai ne pricopsisem cu niste carne proaspata de vitel. Asa ca m-am apucat de treaba.

Conopida crocanta cu chimion, coriandru si migdale

 

 O reteta care a ajuns in lumina reflectoarelor un pic mai repede decat trebuia.
Nu de alta dar in ultima perioada am gatit (ca deh nu era sa mor de foame) dar nu am avut timp sa postez retetele.
Care retete stau frumos in folderul lor asteptandu-si momentul lor de glorie, mai mult sau mai putin efemera. :)

Eh, conopida asta a avut un succes nebun asa ca am fost "somat" sa o postez cat mai repede. "Vox populi, vox dei" stiti cum se spune asa ca poftim reteta. :)

Creditele merg la Jamie Oliver, bucatar de profesie si englez pe deasupra care cumva in intelepciunea lui a inchipuit bunatatea asta.

Crostini cu mazare, parmezan si menta

Un aperitiv cat se poate de interesant pe care il puteti strecura la inceputul unei mese printre alte bunatati.
Verdele ala crud este chiar de efect si bineinteles nici gustul nu este de lepadat.
Evident, nu va opreste nimeni sa il executati ca simpla gustare la o adica. :)

Reteta este de origine italiana, am pescuit-o dintr-o carte de-a lui Jamie. Pana sa ajung sa o gatesc m-am intalnit fix cu aceste crostini la Best Fest (stiti voi, festivalul ala de muzica) unde Bacania Veche avea un stand.
O data lamurita treaba a fost doar o chestiune de timp pana sa ajung sa o prepar si eu. :)

Rue Mouffetard, Paris

Gata, am revenit.
Motivul acestei absente a fost o oarescare lipsa de timp urmata de o plecare la Paris in interes de serviciu.

Nu o sa pun o reteta direct ca sa nu fie socul prea mare dupa atata pauza. :))
Asa ca in replica o sa va delectez cu cateva imagini surprinse pe Rue Mouffetard.
Acum probabil ca multi o sa se intrebe ce este Rue Mouffetard?
Ei bine, este o strada (straduta mai degraba) pietonala din Paris, undeva prin arondismentul 5 in cartierul Saint-Germain.
Este populata cu o gramada de restaurante iar duminica se transforma in piata. Nu imi este foarte clar daca si in alte zile, puteti verifica eventual.
Ideal ar fi sa ajungeti in prima parte a zilei, ca sa prindeti tarabele deschise. :)

Salata turceasca de varza cu stafide

Ca de obicei salata a fost un pretext pentru un mini-ospat, dupa cum bine se poate observa in poza.
Pe langa salata cu pricina am mai executat si niste humus, salata verde cu ceva sumac, frigarui de pui cu condimente turcesti de cea mai buna calitate (luate direct din piata din Bodrum) plus un orez/pilaf turcesc cu migdale  si ceva merisor (care la randul lui a beneficiat de aportul unui mix de condimente de calitate superioara, bineinteles).
Orezul asta isi merita drumul spre eternitate asa ca ii voi dedica o postare separata cat de curand. :)

Bruschette cu urda

Mai deunazi soarta a facut sa ma trezesc fara ceva palpabil in frigider.
Cum se facuse si destul de tarziu am decis sa improvizez o cina usoara pornind de la ce aveam in frigider.
Vioara intai a fost niste urda, mai exact o combinatie de urda cu smantana (de la olympus parca). Care urda a fost foarte aproape de ricotta, probabil ca adaosul de smantana a facut-o cumva mai fina.
 
Orisicat, sa nu divagam si sa trecem la partea de implementare. :)

Tarta cu piersici

Sau pe scurt comedie in doua acte cu piersici.
Ma rog, sa zicem tragicomedie, asta pentru ca in primul act din cauza unor mici detalii de implementare tarta mea a iesit un pic cam cleioasa lucru care mi-a provocat o usoara stare de anxietate. :))
Eh, inapoi la plansa de proiectare, stiti cum se zice.
Asa ca dupa ce am petrecut o seara studiind retete de tarte cu piersici am ajuns la reteta asta.
Reteta care a iesit chiar ok, ingloband esenta tartelor pe stil american. Am uitat sa mentionez ca asta a fost telul: o traditionala 'peach pie', ca la mama ei.