Midii saganaki

Nu aduce anul ce aduce pandemia...
In cazul meu a adus un impuls de a trece la gatit la modul ceva mai serios si implicit de a pune cat mai multe retete pe blog :)

Ca la orice revenire treaba trebuie facuta cu eleganta si stil, nu poti sa te prezinti in fata cititorilor (cati ori mai fi ei...) cu o reteta de duzina.
Asa ca ce mai tura vura, m-am decis sa scot asul din maneca si sa ma prezint cu midii saganaki, una din retetele mele favorite (top 5 chiar) pe care o gatesc in mod constant.

Pilaf turcesc cu midii

O alternativa mai deosebita la banalul pilaf.  Reteta se inspira din midiile umplute care se gasesc cam peste tot in Istanbul iar gustul este cat se poate de interesant, un pic dulce de la stafide cu o aroma subtila de la ienibahar si cu o textura un pic crocanta de la semintele de pin.

Salata de vinete cu nuci

O alternativa la clasica salata de vinete (cu sau fara ceapa) :)

Sos de coriandru, menta si patrunjel

Un sos foarte usor de preparat ce nu necesita procesare termica. Am inceput sa il fac de fiecare data cand fac falafel (dupa cum se poate vedea si in poza) pentru ca da  o nota de prospetime deosebita.
Merge de minune cu mancaruri orientale, l-as vedea si langa o saorma home-made, kebab sau kofte.

Curry cu conopida si cartofi

Ceva usor, de sezon... :)

Stifado (cu vita)

Stifado este o reteta de origine greceasca bazata pe carne de vita, miel sau iepure plus ceapa (sau arpagic). De fapt reteta originala prevede arpagic, dar merge si cu ceapa normala, va garantez eu.

Fara falsa modestie tin sa mentionez ca rezultatul este fabulos, aproape la fel cu ce am savurat prin Grecia, asa ca ar fi bine sa nu va lasati descurajati de durata un pic cam mare si sa treceti la treaba. :)

Ras asfour

 Ras as four este o mancare de origine libaneza bazata pe carne, ceapa si sirop de rodii.
In traducere mot-a-mot inseamna limba de pasare, si asta datorita carnii taiata in fasii lungi si subiri similare cumva cu o limba de pasare.
Exista variante cu vita si pui dar sincer as recomanda varianta cu vita, gustul 'plin' al carnii de vita se imbina perfect cu ceapa si siropul de rodii.
Traditional ras asfour intra la categoria aperitivelor calde, dar nu va impiedica nimeni sa o consumati si ca fel principal. :)

Baingan Bharta (salata indiana de vinete)

Salata de vinete este un fel intalnit in cam toate culturile gastronomice.
Pornind de la traditionala salata de vinete romaneasca (ma rog, balcanica), trecand prin variantele din orientul mijlociu si ajungand chiar si in Franta (cu al lor caviar d'aubergine).

Varianta de fata, de origine indiana mi-a cazut cu tronc la prima vedere asa ca nu am stat mult pe ganduri si am incercat-o.
Rezultatul: un succes rasunator. :)

Telina gratinata (gratin de telina)

Un fel de mancare de inspiratie franceza (gratter inseamna a rade) care se refera la varii legume acoperite cu branza rasa si apoi date la cuptor.

Foarte populari sunt cartofii gratinati dar eu am zis sa sparg un pic tiparele si sa incerc si altceva. Initial am fost un pic circumspect, nu de alta dar telina are o aroma destul de puternica.

Ei bine, a iesit mai mult decat perfect, prin coacere aroma telinei s-a estompat exact cat trebuie, in final rezultand un preparat parfumat cu o aroma subtila. :)

Cartofi picanti cu chimion si coriandru

O reteta de inspiratie (ati ghicit) orientala! :)
Cei ce ma cunosc stiu deja ca asta este pasiunea mea: bucataria orientala si prin asta inteleg libaneza, iraniana, zona golfului, turceasca, etc. (ma rog, pasiunea asta coboara un pic si spre mediteerana inspre spania si grecia, dar asta e cu totul si cu totul alta poveste)

Multa vreme lipsa retetelor sau a condimentelor mi-a picurat un pic de plumb in aripi, impiedicandu-ma sa ma desfasor la maxim.  :))
Eh, acum treaba s-a rezolvat, condimente se gasesc cam pe toate drumurile iar pe partea de retete m-am blindat cu ceva carticele una mai interesanta de cat alta, asa ca sper sa va delectez cu cat mai multe retete din acestea (evident daca timpul mi-o va permite).

Reteta de fata se poate servi atat ca aperitiv (strecurata printre alte mezze) cat si ca garnitura separata.

Salata cu ardei gras, castravete si iaurt (Salatat Khiyar wa Filfil bi-Laban)

O reteta de inspiratie orientala originara tocmai din indepartatul Kuwait.
Reteta se vrea o varianta ceva mai cosmopolita a traditionalei salate de iaurt cu castraveti si usturoi, prezenta atat in bucatariile orientale cat si in cele mediteraneene.
Ce sa zic acum, combinatia e geniala si chiar merita incercata. Cu mentiunea ca avand o personalitate destul de puternica se potriveste perfect pe langa ceva fripturi combinate cu orez dar nu si langa alte sosuri sau salate la fel de aromate.

M-am inspirat din cartea "The arabian nights cookbook" scrisa de Habeeb Salloum, carte pe care o recomand cu caldura. Din pacate nu exista varianta in romana, dar tot raul spre bine, in caz ca o veti achizitiona veti avea ocazia sa va exersati engleza, ce sa zic. :))

Tocana iraniana cu vinete, rosii si sirop de rodii (bademjan)

Fara nicio exagerare tocana (sau mancarea) de fata reprezinta unul dintre cele mai bune feluri de mancare fara carne gatit de mine vreodata, daca nu cea mai buna chiar.

In plus reteta asta mi-a confirmat faptul ca bucataria iraniana este una deosebita, un spatiu culinar vast ce se cere explorat, cum ar veni. :)

Chiftele cu rosii (Santorini tomato keftedes)

Cu aceste chiftele m-am intalnit in Santorini (normal, ca doar nu in Berceni la noi).
A fost dragoste la prima vedere, sincer sa fiu nu credeam ca o combinatie atat de simpla poate sa fie atat de gustoasa.
Ca sa intelegeti cum sta treaba, chiftelele de fata sunt oarecum inrudite cu cele de dovlecei (prezente de altfel si in bucataria romaneasca). Cu mentiunea ca datorita verdeturilor si a rosiilor vor iesi mult mai aromate.

Legenda spune ca trebuiesc gatite cu rosii din Santorini, altfel nu ies cum trebuie. Abureala (sau marketing), evident.  :))
Eu unul am incercat cu niste rosii de pe la noi (calitate extra) si au iesit exact ca la sursa, fara falsa modestie.
Ca de obicei pentru situatii de genul asta o sa va recomand sa le gatiti exclusiv in sezon, cu rosii de gradina.

Curry de vita cu sfecla

Desi imi place foarte mult bucataria indiana e prima data cand fac un curry.
Au mai fost tentative de-a lungul timpului dar de fiecare data m-am lovit de lipsa ingredientelor (ba nu aveam cardomom, ba nu aveam garam masala, ba aveam si una si alta dar cardamom-ul era expirat si tot asa). Asa ca am pus pauza la bucataria indiana, o pauza destul de mare de altfel, de cativa ani. :))

Eh, intre timp lucrurile s-au schimbat in bine. Au aparut o gramada de magazine de mirodenii/bacanii foarte bine aprovizionate (gen magazinul cu mirodenii sau bacania veche in Bucuresti). Si mediul online sta la fel de bine, ba chiar mai bine de multe ori.
In plus anumite ingrediente pot fi gasite la farmacie sau plafar, de exemplu chimion sau seminte de fenicul. 

Mancare de stevie si marar

O reteta numai buna de executat primavara atunci cand stevia se infiinteaza in piete.
Reteta de fata se pozitioneaza cumva la limita dintre pilaf si mancare, asta datorita procentului relativ mic de orez. Avem in arhiva si niste pilaf cu stevie in caz ca vreti sa aprofundati subiectul.
Oricum, desi simpla combinatia este chiar gustoasa, o recomand. Merge si pentru vegetarieni, merge si de post, merge si langa friptura de orice fel. Polivalenta maxima ce sa zic. :)

Daca tot suntem la capitolul stevie o sa va zic de pe acum ca mai am in tolba si niste crap cu stevie, sper sa ajung sa il pun si pe asta cat de curand pana nu dispare ingredientul din piete. :)

Muhammara

Muhammara reprezinta un sos originar din Alep (Syria), cel putin asa spune wikipedia.
Se gaseste de asemenea in bucataria libaneza (araba in general probabil) ba chiar si in cea turceasca.
Poate fi servit la sectiunea aperitive cat si ca sos langa diferite fripturi sau kebab-uri.

Primul meu contact cu acest sos a fost acum multi ani printr-o carciuma de profil din Bucuresti. Sincersa fiu a trecut ceva timp si mi-e greu sa spun care (probabil ca Four Seasons).
Am mai mancat si anul trecut in Turcia si marcat de exotismul sosului am decis sa il reproduc. Am studiat internetul si in final m-am oprit pe reteta de pe blogul 'taste of beirut'. Nici ca puteam nimeri mai bine, produsul finit a iesit delicios. In plus, blogul cu pricina mi-a placut atat de mult incat am inceput sa il citesc in mod regulat. :)

Sandwich cu vita, ceapa caramelizata si gorgonzola

Motto:
"Too few people understand a really good sandwich."
James Beard

Citatul de mai sus ii apartine dlui James Beard, un bucatar american, destul de celebru de altfel. In afara de talentul culinar (axat in principal pe bucataria franceza) s-a remarcat prin niste citate foarte interesante, un exemplu fiind cel de mai sus.
Ca orice chef american care se respecta a scris si cateva carti (cam 20 la numar). Spre rusinea mea nu am apucat sa citesc nimic de el, dar nah, timpul nu e inca pierdut.

Pentru sandwich-ul de fata m-am inspirat din cartea lui Mark Bittman, How to cook everything, carte pe care o recomand cu caldura. Am mai recomandat-o stiu, dar asta e, o sa va zic pana va intra in cap. :))

Pizza cu bordura de crema de branza

O abordare ceva mai diferita care adauga un pic de noblete banalelor margini de pizza (de multi abandonate si chiar ridiculizate).
In caz ca nu v-ati prins crema de branza este in interiorul marginilor (din acest motiv sunt asa dolofane).

Blatul poate fi folosit la orice tip de pizza, nu exista restrictii. In cazul de fata am mers pe o pizza cu piept de pui, gorgonzola si porumb. Daca vreti porceala puteti inlocui pieptul de pui la gratar cu ceva bacon, cu consecintele de rigoare adica transaminaze crescute in mod evident. :)

Pasta de masline cu nuci

Pasta de masline reprezinta una din placerile mele mai mult sau mai putin vinovate.
Am incercat-o sub diverse forme de tapenade sau variante simplificate bazate doar pe masline si usturoi.
Am trecut si de partea verde a maslinelor si am incercat si o pasta de masline verzi cu busuioc.
(care fie vorba intre noi nu s-a ridicat la inaltimea pastelor din masline negre).

Asa se face ca am fost extrem de placut impresionat atunci cand sotia m-a asteptat cu varianta asta de pasta de masline negre si nuci. :D

Chiftele cu stafide si seminte de pin (pe stil italian)

Scuzati-mi titlul extrem de descriptiv si total lipsit de fantezie dar adevarul este ca habar nu am cum se numeste aceasta reteta. :)

M-am 'lovit' de ea in timp ce urmaream o emisiune pe Paprika si din pacate nu am prins emisiunea de la inceput, adica cu parte introductiva cu tot.
Din fericire am prins in totalitate reteta plus o partea din povestea aferenta. Care poveste este ceva complicata un pic: mai exact bunica doamnei care gatea reteta (originara din Sicilia) a pasat reteta mamei doamnei care s-a dus cu ea la New York unde doamna cu pricina (fiica) a decis ca e mai bine sa emigreze in UK (cu reteta cu tot bineinteles). In UK a participat la o emisiune in care prezentatorul este (atentie) italian, domnul Gino, emisiune pe care am urmarit-o eu dupa care am gatit reteta urmand sa o pun pe blog aici la noi in Romania. Complicat, este? :))