Gavros saganaki

Sau in traducere sardine (sau ansoa) proaspete la tigaie. Am descoperit bunatatea asta intr-o mica taverna din Thassos si fara nicio exagerare a fost dragoste la prima degustare. :)
Reteta este geniala in simplitatea ei singurul lucru de care va trebui sa tineti cont este calitatea si prospetimea ingredientelor.

Valdostana

Satul de noul val in materie culinara m-am decis sa abordez o mancare usor ghiolbaneasca, mai de crasma asa. :)
A nu se intelege ca am renuntat la explorarile mele culinare, doar ca zilele astea aveam chef de ceva simplu.

Nu de alta, dar fenomenul asta MasterChef m-a terminat de cap. Unde te uiti, MasterChef in sus si jos.
Mai nou toate lumea vrea sa fie chef si sa faca dish-uri, care neaparat trebuie sa fie crisp sau tasty sau naiba stie ce ca altfel nu e bine. :))
Hai ca peste romgleza asta as trece fara prea mari dureri de cap, ca nah sunt destul de tolerant dar felul in care a fost implementat emisiunea m-a dezamagit total.
Nu stiu cum sa va zic, dar eu aveam eu viziune idilica asupra bucatarilor (cand zic bucatari ma refer la bucatari adevarati si nu la carciumari care fac ceafa cu cartofi prajiti). Cumva ii consideram undeva in elita societatii, alaturi de medici, profesori si alte categori similare.
Pana la urma sunt niste oameni in mainile carora iti incredintezi viata, pe umerii carora sta o mare responsabilitate. Oamenii astia trebuie sa fie caractere puternice, trebuie sa fie tari ca piatra.
Eh, pornind de la premisele astea ce mi-a fost sa vad in 'show'-ul cu pricina?

O balacareala ordinara, o regie ieftina. Oameni cu pretentii de chef care dau cu tigaile de pamant si care se comporta ca niste actorasi de mana a doua de la bolywood.
Mdeah, noi sa fim sanatosi, ce sa zic.

Asa, ca sa revenim la oile noastre se pare ca valdostana noastra cea de toata zilele are origine italiana. Numele vine de la Valle d'Aosta, o regiune semi-muntoasa din nord-vestul Italiei. Care regiune are anumite mancarici specifice, bineinteles. :)
Implementarea noastra locala pare sa difere un pic fata de conceptul original, dar nah atata vreme cat rezultatul e gustos putem trece lejer peste micile detalii de genul asta.

Sos bolognese

Ca sa fiu sincer, sosul asta bolognese e unul din putinele sosuri de paste care imi plac cu adevarat. Asa ca am tot incercat sa produc o varianta cat de cat competitiva, fara mare succes de altfel. A nu se intelege ca tentativele mele precedente s-ar fi soldat cu niste esecuri rasunatoare. Numai ca de fiecare data am obtinut ceva cat de cat ok, la limita banalitatii si cam atat. Usor de plush, mai exact. :)

Asta pana acum cand am gasit o reteta care mi-a facut cu ochiul:
http://www.all-food.ro/2009/08/31/sos-bolognese-traditional/
M-a atras timpul destul de mare in care sosul trebuie sa stea la cuptor, nu de alta dar experimental am constatat ca toate mancarurile pe care le-am lasat sa stea linistite la cuptor au iesit cat se poate de bune.
 In plus site-ul cu pricina sustine ca avem de a face cu reteta traditionala de bolognese, inregistrata de Accademia della Cucina Italiana, in 1982. Cu alte cuvinte se pare ca si in domeniul culinar exista un fel de ISO, n-as fi crezut. :))
Eh, lasand gluma la o parte a meritat, reteta asta de origine academica italiana a condus la un produs finit cat se poate de bun.

Supa crema de linte cu scoici

Dupa cum am mai mentionat acum ceva vreme mi-am luat o carte de bucate dedicata in intregime supelor.
Prima reteta incercata: supa provensala de naut, spanac si praz a iesit cat se poate de buna asa ca am trecut la treburi mai serioase.
Acu' ce sa zic, supa de azi era trecuta la categoria avansati dar asta nu m-a dezarmat. In afara de faptul ca are ceva mai multe etape, nu are nimic dificil. Iar rezultatul este deosebit: decadenta pura, fita maxima, perversiune suprema, numiti-l cum vreti. :)

Gaina la cuptor cu vin si bere

O mancare mai de sezon asa, numai buna de executat la vreme de iarna cand afara sunt minus nu stiu cate grade.
Mare atentie, va sfatuiesc din toata inima sa folositi o gaina de tara, nu de alta dar ultimele mele tentative de a gati la cuptor pasaretul de super-market s-au incheiat cu boscorodeli (ca sa nu zic injurii) si cu concluzia: "nu mai cumpar porcariile astea in viata mea". :)

Tocana de vita si ardei

Acu ceva ani am mancat o mancare de vita cu ardei tare buna.
Unde? Pai "La mama".
Mda, pe vremea aia "La mama" nu era ditai lantul ci avea numai doua restaurante. Si in alea doua restaurante se manca tare bine. Nu ca acum. :)

Asa, totul a pornit de la o punga de ardei capia pe care am primit-o cadou. Mda, in ultima vreme soarta a facut sa primesc fel de fel de materii prime.
Si cumva punga asta de ardei mi-a produs o intromisiune in trecut astfel incat mi-am adus aminte de bunatatea mancata cu ani in urma. (imi cer iertare daca folosesc cuvintele in mod gresit, dar ce sa faci la noi la "Politehnica" nu ne-au invatat din astea.) :))

Frigarui de vita (marinate)

Interactiunile mele cu pulpa de vita (sau manzat) pot fi caracterizate printr-un singur cuvant: monotonie. :)
In afara de burgeri nu prea am folosit-o la altceva. Desi mancam destul de des carne de vita, de obicei preferam alte categorii: antricot, vrabioare, muschi etc.

Eh, soarta a facut sa primim cadou 1/4 vitel. Da, un sfert de vitel, ati inteles bine.
Pentru cei ne-familiarizati cu anotomia bovinelor o sa mentionez faptul ca pulpa ocupa un procent destul de mare. :) Cu alte cuvinte, o gramada de pulpa de vitel sta in congelator si asteapta sa fie gatita.

Asa ca de data asta am zis sa schimb un pic macazul si sa fac niste frigarui. Marinate, evident.

Somn cu ciuperci la cuptor

Dupa cum am mai povestit mai deunazi, am luat o carte cu retete din peste.
Ce sa zic, prima reteta a iesit buna si atunci ce era sa fac, am trecut la a doua.
Asa ca am lasat la o parte banalul crap (banal doar in aparenta, bineinteles) si am trecut la ceva mai serios: somn!

Pulpa de ied la cuptor

Vita picanta cu legume

Stir fry (bineinteles)