Sos de coriandru, menta si patrunjel

Un sos foarte usor de preparat ce nu necesita procesare termica. Am inceput sa il fac de fiecare data cand fac falafel (dupa cum se poate vedea si in poza) pentru ca da  o nota de prospetime deosebita.
Merge de minune cu mancaruri orientale, l-as vedea si langa o saorma home-made, kebab sau kofte.

Gavros saganaki

Sau in traducere sardine (sau ansoa) proaspete la tigaie. Am descoperit bunatatea asta intr-o mica taverna din Thassos si fara nicio exagerare a fost dragoste la prima degustare. :)
Reteta este geniala in simplitatea ei singurul lucru de care va trebui sa tineti cont este calitatea si prospetimea ingredientelor.

Calamari umpluti cu feta

Daca data trecuta v-am prezentat stifado acum a venit vremea sa va propun o alta nestemata a bucatariei grecesti: calamari umpluti cu feta, legume si ierburi.
Combinatia este incredibila, mi-a placut atat de mult incat la ultimul concediu in Grecia am ajuns sa selectez terasele in functie de prezenta acestui fel in meniu (si sincer sa fiu am o banuiala ca anul asta voi proceda fix la fel)
:)

Pollo allimone (pui cu lamaie)

O reteta extrem de simpla, cu o aroma deosebita data de lamaie.
Sincer nu ma asteptam sa iasa ceva atat de bun, intr-un timp atat de scurt si cu ingrediente relativ putine. :)

Conopida cu sos de tahini

De Yottam Ottolenghi probabil ca ati auzit deja.
Daca nu o sa va spun pe scurt ca este un scriitor, bucatar si patron de restaurant de origine israeliana.
Fara a intra foarte tare in detalii o sa mentionez ca are o biografie destul de romantata, a studiat printre altele literatura la universitatea din Tel Aviv si a cochetat si cu jurnalismul, asta pana sa se apuce serios de gatit.

Undeva la inceputul anilor 2000 si-a deschis un restaurant in Londra urmand ca ulterior sa mai deschida inca doua (daca nu ma insel), restaurante care merg destul de bine de altfel. :)
Personal am citit doua dintre cartile lui: Jerusalem (care mi-a placut mult fiind orientata pe retete din orientul mijlociu, adica fix ce imi place mie) si Plenty (care sincer sa fiu nu m-a impresionat pea tare).

Reteta de azi a fost culeasa din Jerusalem (evident). :)

Chiftele cu rosii (Santorini tomato keftedes)

Cu aceste chiftele m-am intalnit in Santorini (normal, ca doar nu in Berceni la noi).
A fost dragoste la prima vedere, sincer sa fiu nu credeam ca o combinatie atat de simpla poate sa fie atat de gustoasa.
Ca sa intelegeti cum sta treaba, chiftelele de fata sunt oarecum inrudite cu cele de dovlecei (prezente de altfel si in bucataria romaneasca). Cu mentiunea ca datorita verdeturilor si a rosiilor vor iesi mult mai aromate.

Legenda spune ca trebuiesc gatite cu rosii din Santorini, altfel nu ies cum trebuie. Abureala (sau marketing), evident.  :))
Eu unul am incercat cu niste rosii de pe la noi (calitate extra) si au iesit exact ca la sursa, fara falsa modestie.
Ca de obicei pentru situatii de genul asta o sa va recomand sa le gatiti exclusiv in sezon, cu rosii de gradina.

Paste cu hering in stil mediteraneean

Da stiu, suna destul de ciudat hering in stil mediteraneean.
Pentru mine heringul a fost multa vreme asociat cu bucataria olandeza sau suedeza si in niciun caz cu cea mediteraneeana.Si cand zic asta ma refer la hering marinat cu ceva muraturi si ceapa sau gatit foarte simplu cu cartofi, ceapa si sosuri bazate pe mustar sau mai stiu eu ce.
Eh, asta pana acum cand am gasit din intamplare aceasta reteta a lui jamie care mi s-a parut destul de interesanta.
Ca mai toate retetele lui reteta de fata are un imbatabil raport timp de executie/calitate asa ca o recomand amatorilor de hering de pretutindeni. :D

Curry de vita cu sfecla

Desi imi place foarte mult bucataria indiana e prima data cand fac un curry.
Au mai fost tentative de-a lungul timpului dar de fiecare data m-am lovit de lipsa ingredientelor (ba nu aveam cardomom, ba nu aveam garam masala, ba aveam si una si alta dar cardamom-ul era expirat si tot asa). Asa ca am pus pauza la bucataria indiana, o pauza destul de mare de altfel, de cativa ani. :))

Eh, intre timp lucrurile s-au schimbat in bine. Au aparut o gramada de magazine de mirodenii/bacanii foarte bine aprovizionate (gen magazinul cu mirodenii sau bacania veche in Bucuresti). Si mediul online sta la fel de bine, ba chiar mai bine de multe ori.
In plus anumite ingrediente pot fi gasite la farmacie sau plafar, de exemplu chimion sau seminte de fenicul. 

Tzatziki

Nu cred ca are sens sa detaliez foarte mult conceptul de tzatziki, probabil ca toata lumea a auzit de el.
O sa mentionez foarte pe scurt ca este vorba de un sos grecesc pe baza de iaurt.
Poate fi folosit ca sos pentru diferite fripturi cat si ca aperitiv.
Ca sa v-o zic pe aia dreapta tzatziki asta nu reprezinta o provocare din punct de vedere culinar, ba din contra. :) Daca respectati cateva reguli simple n-are cum sa nu iasa bun.

Cu titlu informativ o sa va mentionez ca universul tzatziki este unul foarte animat. Acum ceva ani am ajuns pe un forum de retete mediteraneene si pot spune ca discutiile legate de tzatziki erau destul de incinse.
Mai exact fiecare proprietar de reteta tzatziki sustinea sus si tare ca reteta lui este cea mai buna si cea mai aproape de adevar invocand argumentul suprem: asa i-a zis lui un grec sau asa a mancat in Grecia. :))

Peste in crusta aromata

Mai exact file de cod in crusta aromata. Nu cred ca se supara nimeni daca folositi alt peste alb (file bineinteles).

Reteta am cules-o in mod intamplator de pe paprika. Cantitatile le-am potrivit eu din ochi asta pentru ca nu m-am obosit sa le notez la momentul potrivit.
Asa ca daca va place m-am umplut de glorie, daca nu n-am nicio vina, n-am stiut cantitatile ce era sa fac. :))

Clatite indiene cu cartofi

Reteta asta poate fi considerata un exemplu perfect pentru bucataria indiana, bucatarie ce reuseste sa produca niste feluri extrem de aromate si gustoase folosind numai ingrediente de origine vegetala (plus ceva lactate, ma rog).
Evident, exista si feluri bazate pe carne (la fel de gustoase) dar ele nu fac obiectul discutiei de azi. :)

De data asta de gatit s-a ocupat sotia, care cu o deosebita intuitie a selectat reteta de fata dintr-o emisiune a lui Gordon Ramsay.

Ca de obicei in astfel de situatii m-am rezumat la a trage cateva poze (dupa care am infulecat pe nerasuflate vreo trei bucati, de control asa). :)

Legume deshidratate pentru iarna (si nu numai)

Acum ceva vreme am primit un deshidratator (sau deshidrator) care dupa cum ii spune si numele nu face altceva decat sa deshidrateze legume sau fructe. Procedeul este unul usor anevoios si foarte consumator de timp.

Pe langa aceste mici neajunsuri pot spune pe testate ca aparatul este cat se poate de eficient, comparat cu alte metode: gen uscat la cuptor, etc. In plus temperatura de uscare este una foarte mica, undeva la 40-50 grade astfel incat toate vitaminele, aromele si nutrientii raman intacte, cel putin asa zice producatorul. :)

Toate testele le-am facut spre sfarsitul verii dar sincer sa fiu de abia acum am apucat sa testez legumele (asta explicand de ce am ales sa scriu asa de tarziu).
Eh, ce sa zic, au iesit perfect, spre uimirea mea. Asta pentru ca inainte de legume cochetasem cu niste rosii care au fost un semi-esec. In plus mai incercasem din comert niste asa zice legume uscate 100% naturale a caror principala caracteristica a fost lipsa gustului. :)

Acum, ce sa zic, probabil a contat si faptul ca am ales legume proaspete din piata, din acelea nu foarte aratoase dar extrem de gustoase.

Salsa cu porumb

Salsa ... o sa ma intrebati ce este salsa.
Pai in primul rand salsa nu se refera la dansul latino si nici la discoteca cu acelasi nume de pe strada 11 iunie.
Pot afirma cu oaresce mandrie ca nu am frecventat niciodata acest stabiliment si singurele mele interactiuni s-au rezumat la priviri dezinteresate aruncate prin geamul tramvaiului 7. :))

Trecand peste aceste aspecte usor personale (ce denota o usoara aversiune fata de muzica si dansul latino) o sa va spun ca salsa este un sos. Asta teoretic, pentru ca practic avem de a face cu un hibrid aflat la granita dintre sos si salata.
Varianta standard se face cu rosii dar exista si o gramada de alte variante, respectiv salsa cu porumb, papaia, ananas, mango si mai stiu eu ce.

Se foloseste ca garnitura pentru diferite fripturi sau ca acompaniament pentru chips-uri, etc.
In Romania chiar am intalnit o varianta de salsa folosita ca topping pentru saorma, ca sa vezi.

Lipie mexicana

Ceva similar am incercat si mai demult (cu un oarescare succes de altfel).
Eh, dar cum in bucatarie mai binele nu este dusmanul binelui (ci dimpotriva) am zis sa mai rafinez un pic treaba.
Ca sa ma apropii cat mai mult de conceptul de mancare mexicana am folosit o pasta de fasole rosie (reteta pusa zilele trecute) plus niste salsa si avocado simplu.

Conopida cu sos de rosii si masline

Revin (dupa o pauza ceva mai lunga) cu o noua reteta dedicata banalei conopide. :)
Daca data trecuta am mers pe stil oriental acum am decis  sa schimb un pic macazul si sa incerc o reteta cu ceva influente mediteraneene.
Sursa a fost tot Jamie, ca deh cand e vorba de chestii relativ simple retelete lui se muleaza perfect.

In plus Jamie e un pic cam blocat pe bucataria mediteraneeana lucru care se traduce in niste retete foarte reusite.

Bulete mediteraneene cu ton

Poate ar fi fost bine sa pozez buletele si in sectiune, nu de alta dar la o prima vedere par destul de banele (ca orice bulete de altfel). :)
Este doar o aparenta, in realitate sunt cat se poate de bune asa ca ar fi bine sa ignorati un pic factorul vizual si sa ma credeti pe cuvant.

Reteta de fata scoate din anonimat eterna conserva de ton, adica cumva o ia din sfera profanului si o proiecteaza in sfere ceva mai inalte (din punct de vedere culinar, bineinteles). Si totul cu ajutorul catorva ingrediente cheie de factura mediteraneeana, ca sa vezi.

O singura observatie am inainte de a trece la implementare, cand luati ton la conserva evitati tonul maruntit (tuna flakes) si luati ton bucati (tuna chunks). Este o diferenta foarte mare, asta deoarece conservele cu ton maruntit contin in buna parte tot felul de resturi si nu bucati de carne maruntite dupa cum ar crede multi.
Evident si pretul este mai mare, dar nah stiti cum se spune: distractia costa. :))

Sardele milaneze umplute cu ricotta si verdeturi

Sau sardine milaneze umplute cu ricotta si verdeturi, poftim. :)
Asta pentru ca in mod cu totul si cu totul paradoxal sardinele si sardelele reprezinta fix acelasi lucru.
Diferenta este ca 'sardele' este cuvantul specific limbii romane in timp ce 'sardine' a aparut ceva mai recent in peisaj, probabil pe filiera francofona sau anglofona.

Eh, acum ca am semi-rezolvat aceasta dilema lingvistica putem trece la treaba (cu sufleul impacat, evident).

Pastai scazute

Reteta asta o execut in fiecare vara, chiar nu stiu de ce nu am binevoit sa o pun pana acum. (probabil ca eram la inceputul blogului si vroiam sa rup gura targului cu retete complicate si cumva am ignorat acest diamant neslefuit, cine stie).

Eh, stiti cum se spune: mai bine mai tarziu niciodata asa ca am decis sa fac un act de reparatie morala fata de aceasta cenusareasa a retetelor estivale.
Ma rog, actul cu pricina a cam intarziat un pic,  nu de alta dar pastaile au cam disparut din piete. :)
(pentru posteritate mentionez ca pastaile cu pricina au fost gatite acum 1-2 saptamani, cand  cu ceva bunavointa se mai gaseau).
Acum ce sa faci, asta e, am gresit ...:)) Dar nu cred ca tragedia este atat de mare cei cu adevarat interesati pot incerca si la anul, corect?

Plachie de crap

De curand am achizitionat o noua carte de bucate (a cata oare?)
M-a atras titlul: 'Bucataria romaneasca de la 1841 pana astazi' asa ca m-am apucat sa o rasfoiesc pe loc.
Bine, la inceput am fost un pic bulversat, asta pentru ca nu intelegeam de ce tocmai de la 1841?
De ce nu de la 1840, sau 1842 de pilda (sau de la 1800 si ceva in general)? Grele intrebari pentru un inginer ca mine, trebuie sa recunosc.

Oricum, dupa o evaluare preliminara (cat se poate de exhaustiva) am decis pe loc ca trebuie achizitionata. Prima reteta incercata s-a nimerit a fi tocmai plachia asta, plachie care a iesit cat se poate de buna.

Asa ca una peste alta va recomand in mod dezinteresat cartea cu pricina, singurul neajuns ar fi lipsa pozelor, dar nah priviti partea plina a paharului: mai putine poze, mai multe retete, corect? :)

Sper sa mai revin si cu alte retete (din cate am remarcat capitolul dedicat ciorbelor este de-a dreptul impresionant, o sa tb aprofundat aici, clar, mai ales ca la capitolul ciorbe cunostintele mele sunt cat se poate de  limitate).

Salata de ton si fasole rosie

Nu stiu cum se face dar cateodata se intampla sa am momente in care pur si simplu nu am chef de gatit.
O fi caldura de vina, o fi lenea de vina, cine stie ...
Ei bine, nu trebuie sa disperam. Exista solutii pentru momentele acestea de restriste. :)
O solutie, cea mai la indemana de altfel, este mersul la restaurant. Aici nu va mai dau detalii, stiti ce trebuie facut.

Celalta solutie consta intr-o abordare ceva mai minimalista a cinei. Adica ceva usor si rapid, care sa nu implice prea mult efort si care sa exceleze la raportul timp alocat/calitate produs finit.
Reteta de azi se incadreaza perfect in aceasta categorie si in plus se potriveste si cu sloganul (clasic deja): nici o masa fara peste.  :))