Mujdei ardelenesc

Nu stiu cum se face, dar am remarcat in decursul timpului ca lumea nu respecta mujdeiul la adevarata sa valoare. Pentru multi mujdeiul inseamna cativa catei pisati, amestecati cu un pic de lamaie/otet si ulei, si cam atat. Banalitate la patrat, ce sa zic.
Ei bine, gresit. Mujdeiul in sine reprezinta un spatiu vast, spatiu ce se cere explorat in toate directiile.

Acum, daca tot ne-am propus sa scoatem mujdeiul din banal am putea incepe cu un specific local.
Reteta de astazi reprezinta cumva chintesenta ardelenismului, asta datorita combinatiei smantana-tarhon, evident.
Ca o paranteza citeam mai demult intr-o carte de bucate (de-a lui Radu Anton Roman parca), cum ca in multe sate din Ardeal kilogramul de smantana este mai ieftin decat cel de rosii. ;)

Eh, revenind la ale noastre eu va zic doar ca mujdeiul asta este foarte gustos asa ca ati face bine sa il incercati cat mai curand.

Sardele milaneze umplute cu ricotta si verdeturi

Sau sardine milaneze umplute cu ricotta si verdeturi, poftim. :)
Asta pentru ca in mod cu totul si cu totul paradoxal sardinele si sardelele reprezinta fix acelasi lucru.
Diferenta este ca 'sardele' este cuvantul specific limbii romane in timp ce 'sardine' a aparut ceva mai recent in peisaj, probabil pe filiera francofona sau anglofona.

Eh, acum ca am semi-rezolvat aceasta dilema lingvistica putem trece la treaba (cu sufleul impacat, evident).

Salata de pepene galben, mozarella si rucola

O reteta oarescum inventata, mai exact compilata din vreo doua retete diferite.

Totul e pornit de la revista Bucataria pentru toti, ultimul numar.
Acum o sa fac o paranteza si o sa va anunt ca revista 'Bucataria pentru toti' si-a revenit. Asta pentru ca multa vreme a fost usor praf asa ca am sistat achizitionarea. :) M-am rezumat sa o rasfoiesc din cand in cand la chioscul de ziare (cand imi mai aduceam aminte). Ei bine ultima oara se pare m-a convins, am gasit cateva retete interesante.
(nu fac reclama sa stiti, pur si simplu m-am gandit ca poate intereseaza pe cineva, de altfel e posibil ca peste cateva luni sa revin si sa va atentionez ca revistuta cu pricina e iarasi in pana de idei, asta in functie de evolutie, evident). :)

Ok, sa revenim la salata noastra. Gasisem doua retete de salate foarte interesante care cumva au reusit performanta sa mi se amestece in cap. Si in replica am luat ingrediente pentru reteta direct amestecata, ca sa vezi. :)
 Mai bine, pentru ca rezultatul a fost delicios, depasindu-mi mult asteptarile.

Suc de vara

Suc de vara, nu sprit de vara, da?
Nu de alta dar spritul de vara nu are nevoie de reteta, face parte din patrimoniul universal cum ar veni. :)

Humus picant cu rodii

Cum sunt mare fan humus am zis sa fac o varianta un pic mai deosebita fata de humusul meu cel de toate zilele.
Cev mai picant si un ceva mai aromat totodata. Asta datorita ardeilor si a siropului de rodii, evident.
Rezultatul a fost deosebit si nu stiu cum se face ca astrele s-au potrivit in asa fel incat prezentarea a fost la inaltime.
Acum sa nu credeti ca in sufletul meu mic de inginer au inceput sa infloreasca mugurii talentului.
Ei bine nu, realitatea este mult mai prozaica. De aranjament s-a ocupat o veche prietena de a mea care a fost invitata la masa.
Care s-a luat cu mainile de cap vazand cum am trantit humusul in farfurie si apoi am pus mana pe aparatul foto.
Asa ca vrand-nevrand am asistat la o mini-sedinta de food-styling (nu prea imi vine nici o traducere in cap, dar nah va prindeti voi). Iar rezultatul e cel de mai sus ... :)

Daca v-am facut curiosi puteti intra pe blogul Adinei, are retete pe partea vegetariana-raw. Nu prea a mai scris ea in ultima vreme, cred ca de la atata food-styling i s-a tras. :))
Dar nah, poate humusul asta o sa ii dea un impuls ca sa se re-apuce de treaba, cine stie. :)

Pastai scazute

Reteta asta o execut in fiecare vara, chiar nu stiu de ce nu am binevoit sa o pun pana acum. (probabil ca eram la inceputul blogului si vroiam sa rup gura targului cu retete complicate si cumva am ignorat acest diamant neslefuit, cine stie).

Eh, stiti cum se spune: mai bine mai tarziu niciodata asa ca am decis sa fac un act de reparatie morala fata de aceasta cenusareasa a retetelor estivale.
Ma rog, actul cu pricina a cam intarziat un pic,  nu de alta dar pastaile au cam disparut din piete. :)
(pentru posteritate mentionez ca pastaile cu pricina au fost gatite acum 1-2 saptamani, cand  cu ceva bunavointa se mai gaseau).
Acum ce sa faci, asta e, am gresit ...:)) Dar nu cred ca tragedia este atat de mare cei cu adevarat interesati pot incerca si la anul, corect?

Plachie de crap

De curand am achizitionat o noua carte de bucate (a cata oare?)
M-a atras titlul: 'Bucataria romaneasca de la 1841 pana astazi' asa ca m-am apucat sa o rasfoiesc pe loc.
Bine, la inceput am fost un pic bulversat, asta pentru ca nu intelegeam de ce tocmai de la 1841?
De ce nu de la 1840, sau 1842 de pilda (sau de la 1800 si ceva in general)? Grele intrebari pentru un inginer ca mine, trebuie sa recunosc.

Oricum, dupa o evaluare preliminara (cat se poate de exhaustiva) am decis pe loc ca trebuie achizitionata. Prima reteta incercata s-a nimerit a fi tocmai plachia asta, plachie care a iesit cat se poate de buna.

Asa ca una peste alta va recomand in mod dezinteresat cartea cu pricina, singurul neajuns ar fi lipsa pozelor, dar nah priviti partea plina a paharului: mai putine poze, mai multe retete, corect? :)

Sper sa mai revin si cu alte retete (din cate am remarcat capitolul dedicat ciorbelor este de-a dreptul impresionant, o sa tb aprofundat aici, clar, mai ales ca la capitolul ciorbe cunostintele mele sunt cat se poate de  limitate).