duminică, 10 iunie 2012

Valdostana


Satul de noul val in materie culinara m-am decis sa abordez o mancare usor ghiolbaneasca, mai de crasma asa. :)
A nu se intelege ca am renuntat la explorarile mele culinare, doar ca zilele astea aveam chef de ceva simplu.

Nu de alta, dar fenomenul asta MasterChef m-a terminat de cap. Unde te uiti, MasterChef in sus si jos.
Mai nou toate lumea vrea sa fie chef si sa faca dish-uri, care neaparat trebuie sa fie crisp sau tasty sau naiba stie ce ca altfel nu e bine. :))
Hai ca peste romgleza asta as trece fara prea mari dureri de cap, ca nah sunt destul de tolerant dar felul in care a fost implementat emisiunea m-a dezamagit total.
Nu stiu cum sa va zic, dar eu aveam eu viziune idilica asupra bucatarilor (cand zic bucatari ma refer la bucatari adevarati si nu la carciumari care fac ceafa cu cartofi prajiti). Cumva ii consideram undeva in elita societatii, alaturi de medici, profesori si alte categori similare.
Pana la urma sunt niste oameni in mainile carora iti incredintezi viata, pe umerii carora sta o mare responsabilitate. Oamenii astia trebuie sa fie caractere puternice, trebuie sa fie tari ca piatra.
Eh, pornind de la premisele astea ce mi-a fost sa vad in 'show'-ul cu pricina?

O balacareala ordinara, o regie ieftina. Oameni cu pretentii de chef care dau cu tigaile de pamant si care se comporta ca niste actorasi de mana a doua de la bolywood.
Mdeah, noi sa fim sanatosi, ce sa zic.

Asa, ca sa revenim la oile noastre se pare ca valdostana noastra cea de toata zilele are origine italiana. Numele vine de la Valle d'Aosta, o regiune semi-muntoasa din nord-vestul Italiei. Care regiune are anumite mancarici specifice, bineinteles. :)
Implementarea noastra locala pare sa difere un pic fata de conceptul original, dar nah atata vreme cat rezultatul e gustos putem trece lejer peste micile detalii de genul asta.

Reteta este extrem de simpla, nu necesita cantitati exacte asa ca pot spune cu mana pe inima ca poate fi implementata cu real succes de catre orice ageamiu.

Ingrediente:
- piept de pui, taiat in felii sau batut (in final grosimea ar trebui fie de 0.5-1cm)
- sunca, felii subtiri
- cascaval, feliat si el

Optional, pentru sosul de deasupra
- 150-200g ciuperci
- 200-300 ml de pulpa de rosii pasata (din aia la borcan de sticla)
- 2-3 catei de usturoi
- 50-100ml vin alb
- sare, piper, un pic de ulei de masline


Incingem un gratar din acela de aragaz sau o tigaie si punem pieptul de pui.
Dupa ce s-a facut pe o parte il intoarcem si il acoperim cu o felie de sunca apoi cu cascaval (ma rog daca feliile sunt prea mici o sa tb sa puneti mai multe astfel incat sa acopere tot, dar va prindeti voi).
Ideea e ca pana friptura se face si pe a doua parte cascavalul are timp sa se topeasca. Eventual puteti pune un capac astfel incat caldura sa se pastreze cat mai bine.
Daca procedeul asta vi se pare prea complicat puteti merge pe alt algoritm. Mai exact friptura se face pe ambele parti, o acoperim cu sunca si cascaval si apoi o dam la cuptor pana se topeste cascavalul.


Cat timp se face friptura putem executa sosul. Calim ciupercile taiate felii intr-un pic de ulei de masline. O sa vedeti ca lasa un pic de apa. Le tineti pana se evapora cam toata.
Imediat adaugati rosiile, usturoiul pisat si vinul si mai tineti cam 5-10 minute, pana scade un pic. Potriviti de sare si piper si gata si sosul.

Puneti sosul peste friptura stratificata si savurati cu pofta in timp ce meditati la rolul bucatarului in societatea moderna. :)))

Pofta buna!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu