Thai red curry

Uite ca de bine de rau am reusit sa abordez si sectiunea doi a curry-urilor thai, adica red curry.
Asta pentru ca in lumea asta complexa a curry-ului thai exista o anumita dualitate, avem de a face cu doua concepte primordiale (rosu si verde), care se completeaza reciproc, bineinteles. :)
Ma rog, universul curry este extrem de vast si trebuie tratat in mod exhaustiv asa ca nu va mirati daca din cand (in mod regulat chiar) o sa mai prezint cate o reteta.

Asa, daca tot vorbeam de dualitate, cu green curry am cochetat acum cateva luni si am fost extrem de multumit. Daca aveti timp si chef si kafir lime si lemon grass recomand cu caldura ambele retete, atat cea de azi cat si cea de curry verde.
Trebuie doar sa va inarmati cu un pic de rabdare asta pentru ca nu o sa gasiti chiar toatele ingredientele din prima sau in acelasi loc, dar nah stiti cum se spune: cu bunavointa se rezolva orice. :)
Iar rezultatele sunt spectaculoase, credeti-ma pe cuvant.

Pizza calzone cu radicchio, ricotta si cascaval afumat

O combinatie destul de inedita, sincer sa fiu pe mine unul nu m-ar fi dus capul la asa ceva.
Bine, acum exista si o mica observatie: trebuie sa va placa radicchio, sau cel putin sa nu va displaca.
Cu alte cuvinte daca sunteti genul care la restaurant scoate radicchio din salata mai bine nu. :)
Mie personal mi s-a parut bunicica, cu toate astea ard de nerabdare sa incerc si celelate variante ale acestei retete: cu hribi (neaparat!!) si cu spanac si praz.

Valdostana

Satul de noul val in materie culinara m-am decis sa abordez o mancare usor ghiolbaneasca, mai de crasma asa. :)
A nu se intelege ca am renuntat la explorarile mele culinare, doar ca zilele astea aveam chef de ceva simplu.

Nu de alta, dar fenomenul asta MasterChef m-a terminat de cap. Unde te uiti, MasterChef in sus si jos.
Mai nou toate lumea vrea sa fie chef si sa faca dish-uri, care neaparat trebuie sa fie crisp sau tasty sau naiba stie ce ca altfel nu e bine. :))
Hai ca peste romgleza asta as trece fara prea mari dureri de cap, ca nah sunt destul de tolerant dar felul in care a fost implementat emisiunea m-a dezamagit total.
Nu stiu cum sa va zic, dar eu aveam eu viziune idilica asupra bucatarilor (cand zic bucatari ma refer la bucatari adevarati si nu la carciumari care fac ceafa cu cartofi prajiti). Cumva ii consideram undeva in elita societatii, alaturi de medici, profesori si alte categori similare.
Pana la urma sunt niste oameni in mainile carora iti incredintezi viata, pe umerii carora sta o mare responsabilitate. Oamenii astia trebuie sa fie caractere puternice, trebuie sa fie tari ca piatra.
Eh, pornind de la premisele astea ce mi-a fost sa vad in 'show'-ul cu pricina?

O balacareala ordinara, o regie ieftina. Oameni cu pretentii de chef care dau cu tigaile de pamant si care se comporta ca niste actorasi de mana a doua de la bolywood.
Mdeah, noi sa fim sanatosi, ce sa zic.

Asa, ca sa revenim la oile noastre se pare ca valdostana noastra cea de toata zilele are origine italiana. Numele vine de la Valle d'Aosta, o regiune semi-muntoasa din nord-vestul Italiei. Care regiune are anumite mancarici specifice, bineinteles. :)
Implementarea noastra locala pare sa difere un pic fata de conceptul original, dar nah atata vreme cat rezultatul e gustos putem trece lejer peste micile detalii de genul asta.

Tocanita de sardine

Din ciclul "Nicio masa fara peste" am onoarea sa prezint publicului larg o tocanita de sardine de ultima generatie, ultima tehnologie, cap de pod cum se mai zice intre noi inginerii. :)
Satul de arhi-cunoscutele tocane sau tocanite bazate pe porc si vita m-am decis sa incerc si reteta asta. Si pot spune ca a meritat, e o combinatie foarte interesanta, singurul lucru pe care mi-l reprosez e ca puteam sa o fac un pic mai zemoasa (doar un pic), dar in rest a fost cat se poate de buna.

Barcelona

Gata, s-a intors fiul risipitor (adica eu). :)
Atat din concediu, cat si la blog. Cu forte noi, sper... :))

Eh, anul asta concediul s-a nimerit sa fie tocmai la Barcelona. Nu o sa intru in detalii gen cazare, atractii turistice, Gaudi, plaja precum si alte minunatii.
Nu de alta dar asta ar insemna sa scriu in fiecare zi timp de o saptamana. Asa ca o sa ma rezum la partea culinara, luandu-mi totusi libertatea sa va recomand din toata inima Barcelona, este un oras care merita vizitat din toate punctele de vedere.

Pizza capricciosa

Ma rog, o varianta a pizzei capricciosa. Caci se pare ca nu am respectat intocmai reteta originala. :)
Mai exact reteta dupa care m-am inspirat continea ansoa in timp ce reteta originala contine sunca.

Acum, ce sa ne ascundem dupa degete, ansoa bate sunca la orice ora asa ca variatia asta a picat numai bine.
Putem considera ca m-am delectat cu o pizza capricciosa de factura napoletana sau mediteraneeana, poftim. :))

Una peste alta a iesit foarte buna asa ca o sa imi libertatea sa va spun si despre cartea din care m-am inspirat. Se numeste "pizza si focaccia" si face parte din seria Delicii in bucatarie de la Adevarul. (nu fac reclama, sa stiti, e o recomandare cat se poate de dezinteresata).
Colectia e cat se poate de interesanta, dar ar fi bine sa nu comandati volumele pe neve. Eu unul mi-am facut timp si le-am rasfoit pe toate (le-am gasit la Cora) si apoi in urma unei analize foarte minutioase mi-am comandat cam jumatate din volumele aparute (restul nu m-au atras absolut de loc).

Supa crema de rosii, linte si lime

Cum in ultima vreme GoodFood-ul nostru autohton s-a cam lasat pe tanjeala am decis sa merg direct la sursa. Nu de alta dar se pare ca oricum majoritatea retetelor vin mai nou doar de la publicatia mama.
Nu stiu ce s-a intamplat, dar varianta noastra locala pare sa treaca printr-o perioada de tranzitie, cumva parca incearca sa se reinventeze si nu reuseste, naiba stie.
Ma rog, sper sa isi revina ce sa zic, pentru ca de multe ori mi-a fost sursa de inspiratie in trecut, trebuie sa recunosc. :)

Asa, ca sa nu ma lungesc pe site-ul good food uk am gasit reteta asta.
Reteta care s-a dovedit foarte buna asa ca mi-am luat libertatea sa o prezint si eu.